REVUE DE PRESSE
Cerşetorii români au succes la Paris cu Dan Spătaru şi O-Zone
Articol de Magda CRISAN din ziarul "Adevărul" din 23 decembrie 2006
Medici, avocaţi, muncitori în construcţii, patroni de restaurant, angajaţi
la firme de IT, studenţi sau doctoranzi, un număr deloc neglijabil se ocupă
cu cerşetoria.
Ora 14, metroul parizian, linia care duce spre Louvre. Un muzicant ambulant, cu tenul închis
la culoare, umblă din vagon în vagon cu un casetofon şi un microfon. Dacă nu
ar fi cântat româneşte, ai fi putut crede că este fie marocan, fie algerian.
Din casetofon urlă melodia "Drumurile noastre", interpretată de Dan Spătaru.
Play-back-ul nu este acceptat. Bărbatul dă drumul la microfon şi începe
să cânte de ţi se rupe inima. Chiar şi dacă nu înţelegi versurile.
Pentru că i se pare că nu i-a convins pe pasageri, apasă pe "foreward"
şi începe să cânte mai multe melodii ale formaţiei O-Zone, cândva în
topurile din Germania şi Franţa. Într-un pahar luat de la vreun fast-food
parizian strânge banii. La auzul unei întrebări în limba română se
grăbeşte să coboare din metrou. Adolescenţi români de 16-17 ani nu
păstrează tradiţia lăutarească a cântatului live. Dau drumul la
casetofon, înjură în româneşte cu zâmbetul pe buze, că tot nu înţelege
nimeni, iar la finalul manelei cer pasagerilor din metrou recompensa pentru prestaţie.
Cine îi cunoaşte ştie că cerşetorii şi-au împărţit
teritoriile. Fiecare linie de metrou cu reţeaua ei.
Manele pe post de muzică tradiţională în restaurantele româneşti
Românii parizieni care vor să petreacă Sărbătoarea Crăciunului
franţuzeşte, adică la restaurant, dar mâncând româneşte, au la alegere
trei localuri. Restaurantul Doina, lângă Turnul Eiffel, îşi aşteaptă
clienţii cu muzică românească şi, pe alocuri, influenţe de manea,
pentru a încălzi atmosfera.
Vitrina aminteşte de restaurantele de stat de pe vremuri: Florin Piersic şi
Stela Popescu când au fost la Paris, câteva sticle de Tămâioasă şi
nişte Moş Crăciuni împodobiţi cu tricolor. În partea de est a
capitalei franceze, un alt restaurant românesc, "Elena", oferă salată de vinete,
zacuscă, ciorbă de burtă. Clienţii strâmbă din nas când văd
calitatea serviciilor: manele pe post de muzică tradiţională, pahare din
seturi diferite şi personal care nu a învăţat încă să-ţi
trateze clientul cu politeţea franţuzească.
"Patroana a îndrăznit să-mi spună, la un moment dat, mai încet cu pâinea,
că nu mai ajunge la felul doi", se plânge un client.
Preotul român este şi specialist în IT. "Aici viaţa te aleargă, nu ai timp
să faci nimic", spune părintele ortodox Răzvan Ionescu, care
păstoreşte parohia română de la St. Suplice. Cel mai bun exemplu este el
însuşi. A venit pentru a-şi face doctoratul la Institutul de Teologie
Ortodoxă "St. Serge", dar lucrează şi la o firmă de IT cu un sfert de
normă, pentru a-şi întreţine familia. Are hands-free la telefonul mobil
şi comunică cu enoriaşii prin sms şi e-mail.