Ora 14, metroul parizian, linia care duce spre Louvre. Un muzicant ambulant, cu tenul închis la culoare, umblă din vagon în vagon cu un casetofon şi un microfon. Dacă nu ar fi cântat româneşte, ai fi putut crede că este fie marocan, fie algerian. Din casetofon urlă melodia "Drumurile noastre", interpretată de Dan Spătaru. Play-back-ul nu este acceptat. Bărbatul dă drumul la microfon şi începe să cânte de ţi se rupe inima. Chiar şi dacă nu înţelegi versurile. Pentru că i se pare că nu i-a convins pe pasageri, apasă pe "foreward" şi începe să cânte mai multe melodii ale formaţiei O-Zone, cândva în topurile din Germania şi Franţa. Într-un pahar luat de la vreun fast-food parizian strânge banii. La auzul unei întrebări în limba română se grăbeşte să coboare din metrou. Adolescenţi români de 16-17 ani nu păstrează tradiţia lăutarească a cântatului live. Dau drumul la casetofon, înjură în româneşte cu zâmbetul pe buze, că tot nu înţelege nimeni, iar la finalul manelei cer pasagerilor din metrou recompensa pentru prestaţie. Cine îi cunoaşte ştie că cerşetorii şi-au împărţit teritoriile. Fiecare linie de metrou cu reţeaua ei.

Românii parizieni care vor să petreacă Sărbătoarea Crăciunului franţuzeşte, adică la restaurant, dar mâncând româneşte, au la alegere trei localuri. Restaurantul Doina, lângă Turnul Eiffel, îşi aşteaptă clienţii cu muzică românească şi, pe alocuri, influenţe de manea, pentru a încălzi atmosfera. Vitrina aminteşte de restaurantele de stat de pe vremuri: Florin Piersic şi Stela Popescu când au fost la Paris, câteva sticle de Tămâioasă şi nişte Moş Crăciuni împodobiţi cu tricolor. În partea de est a capitalei franceze, un alt restaurant românesc, "Elena", oferă salată de vinete, zacuscă, ciorbă de burtă. Clienţii strâmbă din nas când văd calitatea serviciilor: manele pe post de muzică tradiţională, pahare din seturi diferite şi personal care nu a învăţat încă să-ţi trateze clientul cu politeţea franţuzească. "Patroana a îndrăznit să-mi spună, la un moment dat, mai încet cu pâinea, că nu mai ajunge la felul doi", se plânge un client. Preotul român este şi specialist în IT. "Aici viaţa te aleargă, nu ai timp să faci nimic", spune părintele ortodox Răzvan Ionescu, care păstoreşte parohia română de la St. Suplice. Cel mai bun exemplu este el însuşi. A venit pentru a-şi face doctoratul la Institutul de Teologie Ortodoxă "St. Serge", dar lucrează şi la o firmă de IT cu un sfert de normă, pentru a-şi întreţine familia. Are hands-free la telefonul mobil şi comunică cu enoriaşii prin sms şi e-mail.