Biserica Saint Sulpice (situata in Piata cu acelasi nume), este o constructie impunatoare, de o valoare istorica remarcabila, si se afla in apropierea renumitelor „Gradini Luxembourg”. In acel monument istoric, in aripa stanga a cladirii, la subsol, intr-un spatiu inchiriat (si care mai este folosit si de catre alte culte sau asociatii), se afla Parohia Ortodoxa Romana din Paris „Sfanta Parascheva & Sfanta Genoveva”, din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale.

Preotii de aici, in frunte cu parintele paroh Razvan Ionescu, au reusit sa adune, in ultimii ani, sute de romani la slujbele pe care le fac in micuta biserica improvizata, care uimeste prin simplitatea sa si prin caldura spirituala care s-a instaurat in ea. Daca, dupa cum ne-au povestit fetele bisericesti de acolo, la inceput se faceau slujbe doar duminica si de Sarbatori, acum se tin trei, patru slujbe pe saptamana, intentia declarata a preotului paroh Razvan Ionescu fiind aceea ca, in viitorul apropiat, liturghiile sa se desfasoare zilnic.

Mitropolitul vicar PS Marc, francezul care iubeste ortodoxia si limba romana

Intr-o zi de sambata, la sfarsit de februarie, am poposit si noi, pret de cateva ceasuri, la locasul de cult amintit mai sus, locas unde se aduna credinciosii ortodocsi din Paris si din imprejurimile acestui oras. Intentionat nu am spus credinciosi ortodocsi romani, deoarece nu doar romanii se aduna acolo, ci si credinciosi de alte nationalitati sau etnii, care chiar daca nu stiu romaneste (provin din diverse tari, de pe mai toate continentele lumii), vin sa asculte slujbele de aici. Cand numarul acestora din urma este mai mare, slujbele se tin atat in limba romana (cum se tin de obicei), cat si in cea franceza.

Am prins un moment mai aparte, cel putin din doua motive. Unul ar fi acela ca, impreuna cu preotii romani, slujea si un preot ortodox din Liban, iar al doilea motiv ar fi acela ca exact in acea zi, la Paris, a venit (sa participe la o intalnire a membrilor unei asociatii romanesti din Franta, care sprijina construirea unei biserici) si PS Marc, episcopul vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale.

Daca tot am adus vorba despre aceasta Mitropolie, trebuie spus ca ea este condusa de catre Inalt Prea Sfintitul Parinte Iosif, arhiepsicop si mitropolit, care este membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si membru al Adunarii Episcopilor Ortodocsi din Franta, si de catre episcopii vicari Prea Sfintia Sa (PS) Siluan (membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane) si PS Marc (membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si membru al Adunarii Episcopilor Ortodocsi din Franta).

Interesant este faptul ca mitropolitul vicar PS Marc este nascut la Paris, in anul 1958, iar in anul 1992 a ajuns la Manastirea Sihastria, din Moldova. Tot in Moldova, la Iasi, a terminat facultatea de Teologie ortodoxa si a fost hirotonit ca diacon si apoi ca preot, in anul 1992. Trebuie sa spunem ca, atat cat am discutat cu Prea Sfintia Sa, nu ne-am dat nici o clipa seama ca este, de fapt, francez, limba romana pe care o vorbeste fiind una „de la mama ei“, adica de la Academia Romana.

Parintele paroh Razvan Ionescu ne-a vorbit mult despre PS Marc, despre viata monahala pe care acesta a dus-o la Sihastria si, mai ales, ca mitropolitul vicar a fost inalta fata bisericeasca care l-a hirotonit ca preot, aici, la Paris: „Este remarcabil cum un francez s-a indragostit realmente de limba si cultura romana, cum s-a apropiat de ortodoxie“.

Parastasele sunt putin mai diferite decat cele din tara

Asa cum v-am mai spus, am asistat, pret de cateva ceasuri, la slujba tinuta de catre preotul paroh Razvan, de catre preotul ortodox libanez, care au fost ajutati de catre diaconii care slujesc la biserica romaneasca de acolo: Emilian Marinescu, Nicolea Florea si Octavian Dabija. Au fost prezenti vreo cincizeci de enoriasi, barbati si femei, dar si mai multi copii de diferite varste. De fapt, alaturi de sala mare unde se tin slujbele, exista alte doua incaperi, prin catacombele bisericii, in care copiii sunt initiati in tainele religiei, in timp ce parintii lor asculta Sfanta Liturghie.

Dupa terminarea slujbei de sambata dimineata, a urmat sfintirea bucatelor aduse la parastas de cativa dintre enoriasi. Ceea ce ne-a atras atentia a fost faptul ca la ei, la Paris, cei care au facut parastasele respective au adus, pe langa traditionala coliva si diverse bunatati, mancaruri gatite, salate sau platouri cu branzeturi, salamuri etc., si sticle cu vin rosu. La sfarsit, toti cei care au fost prezenti la slujba, impreuna cu fetele bisericesti au fost invitati la masa mare, intinsa, sa deguste din bucatele si vinul adus.

„Este o bucurie fara margini sa asculti glasul preotului in limba romana”

In ceea ce ne priveste, am reusit sa discutam cu mai multi romani care au participat la slujba. Multi dintre ei ne-au spus ca le este dor de tara, insa aproape nici unul nu ne-a zis ca ar dori sa revina in Romania. Multora le este bine, mai bine ca in tara, lucreaza oficial, si-au dat copiii la scoala. Unii dintre ei chiar au avut banii necesari sa-si inscrie copiii la scoli private, indiferent in care forma de invatamant (cu exceptia ciclului primar, care in Franta este obligatoriu de stat). Asta, spun ei, pentru ca pericolul ca odraslele sa o apuce pe cai gresite, sa consume droguri etc., este mult mai mic, aproape inexistent la scolile private.
Marcel Mihalache este un timisorean care a fost nevoit, manat de un necaz mare, sa se mute impreuna cu familia la Paris. Dumnealui are o poveste mai deosebita pe care ne-a spus-o si pe care urmeaza sa o publicam intr-unul din numerele viitoare ale ziarului nostru. Pana atunci va spunem doar ca acesta a terminat, la randul sau, Facultatea de Teologie Ortodoxa (dupa ce in tara a mai terminat si Politehnica) si ca frecventeaza inca, de cand a ajuns la Paris, din anul 2000, locasul de cult al Parohiei „Sfanta Parascheva & Sfanta Genoveva”.

„Este o bucurie fara margini sa asculti glasul preotului in limba romana si sa ai cui sa te spovedesti. Fara Biserica, fara preoti si fara rugaciuni, nu cred ca puteam razbi aici, intr-o lume si o societate diferita fata de cea din Romania. Venim regulat, toti membrii familiei, cu sotia si cei trei copii pe care ii avem, la slujbele parintelui Razvan, si ne incarcam de putere ca sa putem razbi“ - ne-a spus Marcel Mihalache.
Un amplu interviu cu preotul paroh Razvan, duhovnicul si sfatuitorul multor romani stabiliti la Paris, veti putea citi intr-unul dintre numerele viitoare ale ziarului nostru.

Carte de vizita

Razvan Ionescu s-a nascut in anul 1972, la Bucuresti. A facut studii universitare in inginerie (Universitatea Politehnica din Bucuresti, Departamentul de Stiinte Ingineresti - filiera engleza, 1995) si teologie ortodoxa (Universitatea Bucuresti - Facultatea de Teologie Ortodoxa - 2000). Si-a continuat studiile postuniversitare atat in inginerie (master in inginerie medicala - 1996, doctorat in imagistica medicala la Universitatea de tehnologie Compiegne, Franta - 2002), cat si in teologie (master la Institutul Saint Serge, Franta - 2001, doctorat la Institutul de Teologie ortodoxa St. Serge, Franta - 2004).

In anul 2000 a plecat din Romania si s-a stabilit la Paris. Este casatorit cu Andreea, care la randul ei a absolvit Facultatea de Teologie - Litere, si cu care de cateva zile impartaseste o mare bucurie: aceea a venirii pe lume a primului lor copil, o fetita, pe care o cheama Maria.

- Prea cucernice parinte, spuneti-ne cate ceva despre inceputurile misiunii dumneavoastra aici, la Paris.

- Multe nu prea ar fi de spus. Am fost hirotonit aici, in aceasta parohie, ca diacon si apoi ca preot. In momentul hirotoniei nu am stiut ca voi ajunge si parohul acestei parohii. Sunt hirotonii care se intampla aici, din cand in cand, iar persoanele care sunt hirotonite in treapta de diacon sau preot slujesc aici o perioada, dupa care pleaca spre parohiile unde sunt numiti. Prima mea parohie este, daca pot spune asa, parohia de la Rounen (capitala Normandiei Superioare), si care este o parohie francofona. Sunt parohul acestei parohii unde merg sa slujesc o data pe luna. Aici, la Paris, sunt paroh, sa spunem, timp plin.

- Cati credinciosi aveti in parohia de aici, de la Paris?

- Mi-e greu sa estimez. La slujbe sunt cateva sute, minim doua sute. Sunt perioade cand sunt mai putini, dar sunt si perioade cand sunt mult mai multi.

- De sarbatori?

- Depinde. Parohia numara foarte multi tineri, multi studenti, iar acestia in acele perioade se duc acasa, in tara. Exista, totusi, un fenomen interesant, in sensul ca ei se duc in vacanta in tara, dar vin altii din tara aici, tot in vacanta.

„Catacombe - asta e starea ortodoxiei in Occident”

- Am auzit voci care spuneau ca parohia aceasta este una mai deosebita, mai originala. De ce se fac aceste afirmatii?

- Mi-e greu sa spun. Vedeti, fiecare om este unic si irepetabil in istoria mantuirii neamului romanesc, fiecare este original. Daca nu cauta originalitate de dragul originalitatii el este asa cum il aseaza Domnul. Aceasta parohie este intr-o continua cautare de a fi, in niste coordonate care sa deschida Imparatia lui Dumnezeu oamenilor. Intai de toate trebuie spus ca aici, unde ne aflam, este Catedrala Inalt Prea Sfintitului Iosif, mitropolitul ortodox roman pentru Europa Occidentala si Meridionala.

- Ma refeream la locul unde suntem: lacasul de cult este situat la subsolul unei biserici impunatoare.

- Da. Chiar daca suntem mai catacombici, in sensul ca ne aflam in niste catacombe, intr-o cripta, sa intelegem bine ca asta este si starea ortodoxiei in Occident. Pleaca de la baza, iese din catacombe si incepe sa reconstruiasca sufletele unor oameni care nu au mai stiut sa se apropie de credinta si de Dumnezeu. Starea de acum si inclusiv morfologia, conformatia locului corespunde foarte bine starii noastre duhovnicesti in Occident. O nevoie de a ne descoperi niste radacini, de aia eu ma bucur ca suntem aici, in acest context. Starea noastra duhovniceasca ne face sa intelegem intai de toate, ca accentul nostru nu este acela de a construi biserica, desi pana la urma se va putea ajunge si la asta, ci de a construi oamenii care sunt aici, si care vor avea bisericile lor si pe pamant, zidite in clipa cand vor avea o traire crestina autentica si profunda.

„La slujbele noastre vin credinciosi de toate etniile”

- Ne puteti spune ceva despre locul in care ne aflam?

- Despre biserica mare nu am sa vorbesc, spun doar ca prezenta noastra o continua pe cea a crestinilor copti. Cu sapte, opt ani inaintea noastra era o comunitate coopta, egipteni. Am urmat noi, printr-o minune, in sensul ca parohia, la inceput, a plecat cu 10, 15 credinciosi care nu prea aveau unde sa-si plece capul, precum Mantuitorul. S-a randuit, in sensul ca am gasit acest loc. Cripta nu arata in nici un caz asa cum arata acum, in sensul ca deja a devenit un loc de rugaciune. In sensul ca dupa sase, sapte ani de liturghie se simt si in ceea ce s-a randuit inauntru. Deci, vechimea noastra aici este de circa sapte ani, vechimea intru arhierie a mitropolitului nostru. Este parohia cu care a plecat dansul la drum.

- Sa revenim la credinciosii de aici. De ce nationalitati sunt ei? Pentru ca am fost, trebuie sa recunoastem socati cand am vazut ca, la slujba, au fost si cativa negrii.

- Marea majoritate - romani. Sunt si francezi, dar cand spun francezi trebuie sa gandim astfel: unii sunt greci, altii sunt de origine rusa si asa mai departe. Toti sunt naturalizati sau in curs de naturalizare francezi. Noi ii consideram pe toti francezi. Vreau sa fac mentiunea ca, dupa cum a fost si cazul de azi, facem o liturghie pe saptamana in limba franceza. Asa ca vin de toate etniile, pentru niste liturghii care ii aduc parohia noastra.

„Eu nu primesc nici un ban din partea tarii”

- Spuneti-ne cate ceva despre sustinerea materiala a parohiei?

- Despre sustinerea materiala trebuie sa intrebati autoritatile competente, adica pe Dumnezeu direct. Pentru ca el se ocupa cu sustinerea materiala.

- Biserica Ortodoxa Romana contribuie financiar cu ceva?

- Teoretic, preotii ortodocsi romani din strainatate primesc un salariu, insa s-a luat o hotarare in cadrul Mitropoliei noastre ca banii respectivi, care oricum sunt foarte putini, sa fie folositi intr-un anumit sens. Spre bine, in misiunea Bisericii. Eu nu primesc nici un ban din partea tarii, sa spunem asa. Deci, si nu este o metafora, Domnul este cel care ne sustine pe toti. In sensul ca eu primesc niste bani din parohie sub forma de dar. Statutul nostru in Franta nu este un statut clar. El este marcat de un provizorat, in sensul ca preotul nu poate fi salarizat din parohii. Franta este o tara mai speciala in privinta separatiei stat - biserica. Cum v-am spus, aici preotul primeste din partea parohiei un dar, cateva sute de euro. De aceea preotul incearca sa-si croiasca si un alt serviciu, sotia lui lucreaza, si in felul acesta reusesc sa se tina pe picioare. Si, cu mila lui Dumnezeu, cred ca se tin bine fata de multi care o duc greu.

„Buimaceala este coplesita de bucuria de a o avea pe Maria”

- De curand, din cate am aflat de la credinciosii cu care am stat de vorba, ati avut un eveniment fericit in familie...

- Un eveniment foarte fericit, in sensul ca a venit pe lume Maria, primul nostru copilas. Un dar de la Domnul, pentru ca participarea noastra este minima, pe cand a lui e maxima. Sigur ca ne bucuram, insa suntem putin buimaci, nu ne-am descoperit ritmul de tatic si de mamica, dar, buimaceala este coplesita pe deplin de bucuria de a o avea pe Maria.

- Dumneavoastra mai lucrati si in alta parte?

- Deocamdata nu mai lucrez, imi continui studiile. Domnul stie cat de greu ma apropii si sa-mi fac studiile, in sensul ca programul unui preot aici este foarte, foarte dens. Nu enumar familia si studiile, care ar trebui sa fie bine reprezentate, insa parohia necesita o prezenta foarte zdravana. Sunt singurul preot din aceasta parohie, insa sunt ajutat o data, de doua ori pe saptamana de alti preoti care vin din regiunea pariziana. Volumul de munca este mare, chiar foarte mare. Chiar daca legislatia franceza mi-ar permite sa am si un al doilea serviciu, consider ca prezenta mea in parohie s-ar altera prin aceasta munca.

„In Franta sunt mai putini romani decat in Italia sau Spania”

- Cate slujbe faceti pe saptamana?

- Ne straduim sa facem cat mai multe. Noi cautam foarte mult Sfanta Liturghie care, aici, ne sfinteste, ne da foarte multa putere. Pentru ca aici, suntem intr-o societate unde avem nevoie de foarte multa putere ca sa rezistam. In principiu, facem patru Liturghii pe saptamana: martea, joi , sambata si duminica. In timpul saptamanii incepem la ora sapte, o terminam pe la opt si ceva. Asta pentru ca oamenii sa vina, sa se impartaseasca la Liturghie si sa mearga la serviciu dupa aceea. In plus mai facem vecernia, un fel de priveghiere, cu trenie, sambata seara.

- Cati credinciosi ortodocsi romani sunt in Paris si imprejurimi?

- Mi-ar fi foarte greu sa estimez, insa in orice caz mult mai putini decat in Italia sau in Spania.

- Cate botezuri au fost aici, anul trecut?

- In jur de 50 de botezuri.

- Dar nunti?

- Au fost cateva, iar dintre acestea au fost destule dintre acelea in care persoanele au venit din Romania sa se casatoreasca aici.

- Despre inmormantari se poate discuta?

- La o comunitate de zeci de mii de oameni, cum este cea a romanilor, normal ca sunt si inmormantari.

- Cate biserici ortodoxe romanesti sunt in Paris?

- Vorbim in sens de parohii. Suntem trei parohii ortodoxe romanesti si alte cateva parohii francofone in regiunea pariziana, unde merg si romani.

„Singurul impediment pentru impartasanie este indiferenta”

- Ce ati transmite ortodocsilor romani? Atat celor din Franta, cat si celor din Romania.

- Indraznesc sa spun ca ma arde sufletul pentru o ortodoxie care filtreaza oamenii prea tare. Asta inainte de ajunge acesti oameni in spatiul bisericii pentru a gusta din atmosfera si din viata pe care Hristos vrea sa ne impartaseasca. Vreau sa spun ca avem atata nevoie de Domnul, si imi vine sa plang deseori, cand imi dau seama ca nu il lasam pe Domnul sa lucreze. Pentru ca, eu ca preot, am cateodata, o perspectiva asupra lucrarii Domnului care nu este perspectiva Domnului. Si ca ii dau peste maini atunci cand Domnul vrea sa tamaduiasca pe cineva. Si spun doar atat, asta doresc tuturor ortodocsilor, sa-l descopere realmente pe Domnul. Sa nu se poticneasca de tot felul de imagini pe care le au despre Biserica. Pentru ca Biserica este Domnul care se jertfeste pentru ei, se daruieste pentru ei si vrea sa-i adune, la fel ca si o closca. Sa nu se sperie de tot felul de ganduri sau de imagini, de frici, de canoane si asa mai departe. Sa vina, sa se apropie de Domnul, sa mearga catre preoti, sa-i intrebe ce este de facut. Pentru ca sigur exista o solutie pentru fiecare dintre ei. In aceasta comunitate sunt multi dintre aceia care in tara, in Romania, nu erau credinciosi. Aici, insa, nu-i poti dezlipi de Biserica. Si mi se pare normal sa nu-i poti dezlipi de Biserica, atata vreme cat simt darurile lui Dumnezeu, fara de care nu mai pot trai. Nu doresc tuturor decat ceea ce noi traim aici, sa-l simta pe Domnul atat de prezent incat sa simta ca fara el nu mai poate respira si ca nu mai exista alta solutie sau alternativa. Pentru ca nu mai exista in viata aceasta alta alternativa decat cu Domnul. Si acesta nu trebuie cautat raspunzand unor exigente si unor norme, ci mergand catre duhovnici. Si duhovnicii, cu mila lui Dumnezeu, sa puna dragoste, nu judecata, nu norme, care mai de care. Canoanele care s-au dat, s-au dat pentru indreptarea oamenilor, nu spre sperierea lor. Domnul ne cheama la cina pe toti. Si nu stiu ce raspuns vom da. Singurul impediment real pentru impartasanie, si ma refer aici intr-un context general, este indiferenta. Cei indiferenti nu se pot apropia de Domnul pentru ca nu stiu sa-l caute. Eu le doresc tututor doar sa-l guste putin pe Domnul. Si gustarea aceasta nu se petrece la televizor, nu acasa, ci la Liturghie.

„Biserica este a celor pacatosi”

- Sunt romani, destui la numar, care au venit la Paris si nu sunt de cea mai buna calitate. Vin la slujbe sau sa se spovedeasca?

- Vin, dar eu nu as spune aceasta propozitie. Domnul stie calitatea lor. Este drept ca vin la spovedanie oameni care au unele si altele. Au venit persoane, si despre acestea vreau sa vorbesc, care au spus ca nu-l cunosc pe Domnul. Intotdeauna fac ei un fel de pariu, dar nu este pariu, si le spun: „Haideti sa trecem prin trei Liturghii si doua spovedanii”. Si pot sa spun ca nouazeci si noua la suta din persoanele respective au spus ca, ulterior, s-a intamplat ceva cu ei si ca nu mai sunt la fel ca si inainte. Domnul nu-i cheama pe cei drepti in Biserica, pentru ca ea nu este a celor nepacatosi, este a celor pacatosi.

„Sigur ma voi intoarce in Romania”

- Cum vedeti viitorul dumneavoastra? Visati sa va intoarceti intr-o buna zi in Romania sau veti ramane la Paris?

- Nu ca visez, sigur voi reveni! Si voi reveni nu peste mult timp si va spun si de ce. Pentru ca ma arde sufletul pentru nevoile care sunt in tara. Voi incerca, si dau aceasta marturie in fata tuturor, ca si in tara pot sa fiu preot si sa pun umarul la ceea ce este nevoie, in sens pastoral. Iar daca nu voi rezista, Domnul cu mila sa va hotari cum e mai bine.

- Aveti o zona anume, unde va veti indrepta?

- Da. In Oltenia.

- De ce Oltenia?

- Eu sunt bucurestean, dar din drag pentru mitropolitul de acolo, IPS Teofan, pentru ceea ce incearca sa faca, ma voi indrepta spre Oltenia.

- Mai doriti sa transmiteti ceva credinciosilor?

- Singurul meu cuvant este acesta pe care l-am dat: Liturghia. Si sa vedem ce a construit aceasta liturghie din noi. Eu, personal, am trait o Liturghie in Sfantul Munte, care a fost dumnezeiasca. Liturghia poate sa schimbe pana si fata acestei planete. Cu conditia ca omul, acela care se plange ca Domnul nu-l ajuta, sa-si faca un pic de timp. Macar duminica. Acest lucru il doresc tuturor pentru ca realmente sa-si schimbe vietile. Asta le doresc din tot sufletul meu, ard in fata Domnului pentru asta si le doresc cu toata arderea mea sa nu se lipseasca de Liturghie.

P.S. Sa stiti ca a avut mare succes acest interviu, el fiind pomenit chiar la o intalnire a membrilor parohiei Arad I centru (comentariu reporter)

Erata:

1. Rounen este Rouen.

2. Intentia este ca slujbele sa fie intr-o desfasurare deasa in biserica, dar ritmul liturgic de patru liturghii pe saptamana este foarte bun.

3. pr Razvan Ionescu a fost hirotonit de IPS Iosif, si nu de PS Marc

4. 2. pr Razvan Ionescu este doctorand si nu doctor in teologie.